Sinonime pentru «hirb»

HÎRB (pl. -buri, -be) sn. 1 🏺 = CIOB 1: șade hîrbu’n cale și rîde de oale (CRG.); (P): rîde ~ul de oala spartă sau rîde ciobul de ~, se zice cînd rîde unul de altul pentru un cusur pe care-l are și el ¶ 2 🏺 = CIOB 2: Lumina cu mucul negru într’un ~ un roș opaiț (EMIN.) ¶ 3 Ⓕ Căzătură, lepădătură, ființă istovită care nu mai e bună de nimic ¶ 4 Ⓕ Dărăpănătură, casă dărăpănată: casa... popii... acum

HÎRB, hîrburi, s. n. 1. Bucată dintr-un vas spart (de lut, de sticlă), dintr-un geam sau dintr-o oglindă spartă; ciob; p. ext. vas spart, oală spartă. Nu mai apărea sub hîrleț și cazma un singur hîrb de ulcică. C. PETRESCU, R. DR. 127. Ajungînd la tîrg, el merge drept peste oalele femeii celei zdrănțoase, și regimentul după el, de nici un hîrb n-a rămas întreg. RETEGANUL, P. II 20. Te-am mînat apo

hîrb n., pl. urĭ (bg. hŭrb, hŭrbel, rudă cu germ. scherbe, hîrb, și cu vsl. črĕpŭ, bg. čerŭp, rus. čérep, pol. czerep, trzop, hîrb. V. știrb și eșárpă). Cĭob, sfărmătură dintr’un vas. Prov. Hîrbu ține maĭ mult decît oala, omu bolnav care se îngrijește trăĭește maĭ mult de cît cel sănătos. Rîde hîrb de cĭob (ca bg. prismĕl se hŭrbel na štŭrbel), rîde un om cu defecte de unu egal cu el (Munt.).

hîrb (hîrburi), s. n. – Ciob, ciuruc. – Mr. hrup, megl. ărb, herb. Sl., cf. bg. hărb (DAR, după Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Cihac, II, 135, din sl. crepu). – Cf. hîrbar, s. n. (loc unde se aruncă cioburile); hîrbărie, s. f. (lucruri stricate); hîrbui, vb. refl. (a se preface în hîrburi, a se strica); hîrbar, adj. (băgăreț), plecîndu-se de la ideea că „își bagă nasul prin toate oalele”; hîrbăreț,