Sinonime pentru «harnic»

HARNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.

harnic, ~ă a [At: (a. 1581) CORESI, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl харник] 1 (Înv) Mulțumitor. 2 (Îvp) Înzestrat cu calități alese Si: de ispravă, destoinic, vrednic. 3 Capabil de ceva. 4 (Înv; îe) A fi ~ să... (a... sau de...) A fi în stare să... 5 Sârguincios. 6 Activ. 7 Care muncește mult și cu râvnă. 8 Care lucrează iute și cu spor.

HARNIC adj. 1 † Vrednic, destoinic, capabil: tîlhar de la tîlhar nu-i ~ să fure (SB.); nimeni nu era ~ să-l vadă sau să-l aibă (GRIG.) ¶ 2 Sîrguincios, rnuncitor, iute și cu spor la lucru: slugă ~ă; nevastă ~ă; mai nu-l prindea somnul de ~ ce era (CRG.); atît de ~ se arăta în ale slujbei (ISP.) [vsl. *harĭnŭ].

HARNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.