Sinonime pentru «gloabă»

GLOABĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.

gloabă sf [At: PRAV. MOLD. 93/2 / Pl: ~be / E: vsl глоƃа] 1 (Înv) Amendă care se aplică cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. 2 (Înv) Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. 3 (Înv; îe) Obor de ~ Loc în care se închid vitele găsite pe proprietatea altcuiva. 4 Cal slab, bătrân Si: mârțoagă, talan.

GLOABĂ (pl. -be) sf. 1 Pedeapsă în bani, armendă, despăgubire: voia să-i ducă la oborul de ~ vitele prinse în holdele ei (BR.-VN.); tata a dat gloaba pentru mine (CRG.) ¶ 2 🐕 Mîrțoagă, cal slab, prăpădit (în vechime, fiind obiceiul de a se plăti amenda și în cai, cel amendat dădea calul cel mai prăpădit din cîți avea): nu știi ce greu drum și ce ~ de cal am avut (CAR.) [vsl.].

GLOABĂ, gloabe, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de cal») Cal slab, prăpădit; mîrțoagă. Tîrgușoarele și satele sărace l-au primit pline de entuziasm... Spectacolele le da în aer liber, neanunțat cu afișe, alături de gloaba și căruța lui. SAHIA, N. 67. Vînători de dropii... mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU