Sinonime pentru «gaunos»

GĂUNOS, -OASĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [Pr.: gă-u-] – Găună (înv. „gaură mică” < lat.) + suf. -os.

găunos, ~oasă a [At: BIBLIA (1688), 67/2 / P: gă-u~ / Pl: ~oși, ~oase / E: găună + -os] 1 (D. copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol pe dinăuntru Si: scorburos. 2 (D. nuci) Care este fără miez Si: sec. 3 (D. dinți, măsele; pop) Cariat (într-un stadiu avansat). 4 (D. acțiuni ale oamenilor; fig) Care este lipsit de conținut. 5 (Fig; d. oameni) Lipsit de caracter.

GĂUNOS adj. 1 Găurit pe dinăuntru, scorburos: dinte ~; în tulpina găunoasă a copacului (ODOB.) ¶ 2 Lipsit de miez, sec: alună, nucă găunoasă; Ⓕ: are capul ~ și-i cîntă greierii în el (JIP.) [găună].

GĂUNOS, -OASĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci) Scorburos; (despre nuci) fără miez, sec; (despre măsele) găurit. Un stejar găunos răsună ca un hîrb. GÎRLEANU, L. 14. Un stejeariu foarte înalt și găunos. ȚICHINDEAL, F. 128. ♦ (Substantivat, rar) Dinte sau măsea găurită. Înverzi de minie. – Cum să fac? scrîșni el, arătîndu-și găunoșii. SADOVEANU, M. C. 132. – Pronunțat: gă-u-.