Sinonime pentru «fudul»

FUDUL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.

fudul, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / V: (reg) fod~ / Pl: ~i (pop ~ui), ~e / E: tc fodul] 1 Îngâmfat. 2 Mândru (de înfățișarea și de hainele sale). 3 (Fam: gmț: îc) A fi ~ de-o ureche A fi surd. 4 (Pfm; irn; îe) A fi ~ la coate A fi rupt în coate.

FUDUL, ‼FODUL adj. Mîndru și închipuit, îngîmfat, care se ține mare și nu bagă în seamă sau disprețuiește pe alții: provințialul e fudul din născare NEGR.; prostului nu-i stă bine dacă nu-i fudul ZNN.; era fodul de nu-l mai încăpea pămîntul D. -ZAMF.; familiar iron. a fi ~ de-o ureche, a nu auzi bine, a fi surd de-o ureche [tc.].

FUDUL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngîmfat, închipuit, mîndru, încrezut, arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Am plecat de la unchiu-meu... boier fudul și grecoman. GALACTION, O. I 76. Alunaș cu creanga-n drum, Vezi bădița cel fudul. SEVASTOS, C. 181. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. Moșneagul era cam fudul de-o ureche, dar nici baba n