Sinonime pentru «foișor»

FOIȘOR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.

foișor sn [At: MOXA 385/38 / P: fo-i~ / V: fui~ / Pl: ~oare / E: mg folyosό] 1 (Înv) Cameră în catul de sus al unei case sau într-un turn. 2 Turn. 3 (Înv; îs) ~ de foc Turn de observație pentru incendii. 4 Clopotniță. 5 Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului) cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane Si: cerdac, pridvor. 6 (Iuz) Locuință de vară (izolată în mijlocul naturii). 7 C

FOIȘOR (pl. -oare) sn. 💒 1 ‡ Încăpere în catul de sus al unei case sau într’un turn; terasa unei clădiri înalte ¶ 2 Astăzi: ~ de foc, clădire înaltă în formă de turn, pe terasa de sus a căreia stă un observator, spre a zări unde s’a declarat un incendiu (🖼 2172): se auzea goarna din ~ul pompierilor BR. -VN. ¶ 3 Pridvor, cerdac, balcon (la ușa de intrare a bisericilor, a caselor boierești și chiar

FOIȘOR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă, în general ridicată mult deasupra pămîntului, cu acoperișul susținut de stîlpi sau coloane; cerdac (2), pridvor. V. balcon. Dac-aș ști că vii, Te-aș pîndi din foișor Peste străzile deșarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Ședea spînul, împreună cu moșu-său și cu verele sale, sus, într-un foișor. CREANGĂ, P. 228. 2. Constr