Sinonime pentru «făcătură»

FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.

făcătură sf [At: MÎNDRESCU, L. P. 82 / Pl: ~ri / E: face + -ătură] 1 (Pop) Farmec (2) (făcut cuiva). 2 (Pop) Mijloc prin care se fac farmece (2). 3 (Pop) Lucru vrăjit. 4 (Reg) Model al unei cusături. 5 (Fam; dep) Improvizație. 6 (Fam; dep) Imitație fără valoare.

FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Fermecătură, vrajă, fapt; mijloc întrebuințat de vrăjitoare. Și-i era necaz, De slăbea... ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252. Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. id. ib. II 149. ◊ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă-i lucru vrăjit (se spune cînd ceva nu izbutește cu nici un chip). Și vă

FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuintat de vrăjitoare. ♦ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă ar fi la mijloc o vrajă (se spune cînd cineva nu izbutește cu nici un chip în acțiunile pe care le întreprinde). – Din fac (prez. ind. al lui face) + suf. -ătură.