Sinonime pentru «exterior»

EXTERIOR, -OARĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. exté

exterior, ~oară [At: DEX / P: ~ri-or, ~ri-oa-ră / Pl: ~i, ~oare / E: fr exterieur, lat exterior] 1 a Care este situat în afară Si: (rar) extrinsec (4). 2 a Care se află dincolo de o anumită limită. 3 a (Îs) Comerț ~ Totalitate a exporturilor și importurilor unei țări. 4 sn Parte din afară a unui lucru. 5 sn Fațadă. 6 sn Fel de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare

EXTERIOR, -OARĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din

EXTERIOR1, exterioare, s. n. Partea din afară a unui lucru. Exteriorul clădirii. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ținută etc. Era un om în vîrstă, de un exterior indiferent. VLAHUȚĂ, O. A. 224.