Sinonime pentru «evocator»

EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

evocator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: evoca + -tor] 1-2 a Care are însușirea de a evoca (1-2) Si: (rar) evocant (1-2). 3-6 smf, a (Persoană) care face evocări (1-2). 7 a Care evocă (4).

EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

EVOCATOR, -OARE, evocatori, -oare, adj. Care are însușirea de a evoca, de a face clar, de a da viață, de a rechema în amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBRĂILEANU, S. 34. ◊ (Substantivat) Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15.