Sinonime pentru «erupție»

ERUPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute. [Var.: erupțiune s. f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

erupție sf [At: GENILIE, G. 122/4 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr éruption] 1 Ieșire bruscă și violentă din pământ a materiilor în stare fluidă sau gazoasă. 2 (Pgn) Țâșnire. 3-5 (Îla) În ~ Care erupe (1-3). 6-7 (Îlv) A face (sau a produce) ~ A erupe (2-3). 8 Apariție pe piele sau pe mucoase a unor pete, bășicuțe, plăci, pustule etc., constituind simptomul unor boli. 9 (Ccr) Totalitate a petelor

ERUPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute. [Var.: erupțiune s. f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

ERUPȚIE, erupții, s. f. 1. Acțiunea prin care un vulcan aruncă lavă sau prin care o sondă aruncă petrol; ieșire bruscă și violentă din pămînt a unui gaz, a petrolului, a lavei etc.; țîșnire, izbucnire. Erupția este însoțită de tulburări funcționale și senzitive foarte variate. NICOLAU-MAISLER, D. V. 93. În măruntaiele munților, la izbucnirea erupției vulcanice, aurul a năvălit în toate crăpăturile