Sinonime pentru «dulceag»

DULCEAG, -Ă, dulcegi, -ge, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Cam dulce, ușor îndulcit. ♦ Fără gust; searbăd, fad. ◊ Fig. Versuri dulcege. 2. Fig. (Despre manifestările oamenilor) Care vrea să pară prietenos; mieros. – Dulce + suf. -eag.

dulceag, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~egi / E: dulce + -eag] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) Care are un gust ușor îndulcit Si: (îvr) dulcinos, (pop) dulciu. 2 a (D. mirosuri) Plăcut, parfumat. 3-4 av, a (D. manifestările oamenilor) (În mod) aparent prietenos, blând Si: (pop) dulciu.

DULCEAG adj. 1 Puțin dulce, ce se apropie de dulce (dar fără gust): doctoria e ~ și nu-mi place ¶ 2 Ⓕ Fără gust, anost, searbăd: în poezia nostră ~, lină și fără adîncime, versul lui Eminescu răsare într’un relief izbitor (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Care vrea să pară blînd, prietenos: îi vorbi cu un ton ~.

DULCEAG, -Ă, dulcegi, -e, adj. 1. (Despre mîncări și băuturi) Cu gust ușor îndulcit, searbăd, fad. Vin dulceag. ▭ Rachiul are coloarea roșcată, gustul dulceag. ȘEZ. IV 183. Uite-o pară mălăiață și dulceagă, taman pe gustul crăieselor. ib. IX 121. 2. Fig. Lipsit de gust; searbăd, anost, fad, banal. Versuri dulcege. 3. Fig. Care vrea să pară blînd, prietenos; mieros. Mi-a vorbit pe un ton dulceag. ◊