Sinonime pentru «disjunctiv»

DISJUNCTIV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuit

disjunctiv, ~ă a [At: TEMPEA, GRAM. 170/11 / V: des~, dij~, dizj~, (înv) ~siu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct (1-3). 4 (Îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite. 5 (Îs) Judecată ~ă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.

DISJUNCTIV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuit

DISJUNCTIV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, desparte, deosebește. ◊ (Gram.) Propoziție disjunctivă = propoziție care exprimă acțiuni și stări opuse sau contradictorii. Propozițiile din fraza «Sau rămîi cu noi, sau pleci» sînt propoziții disjunctive. ▭ Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. Conjuncțiile «ori» și «sau» sînt conjuncții di