Sinonime pentru «deficiență»

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

deficiență sf [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. 2 Greșeală. 3 Defect. 4 Rămânere în urmă. 5-6 Absență a unor facultăți (fizice sau) psihice. 7-8 Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ Si: deficit (8-9).

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. ◊ Expr. A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (Med.) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumit