Sinonime pentru «debil»

slab – Lipsit de putere sau de grosime.

DEBIL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

debil, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr débile, lat debilis] 1-2 (D. ființe) Lipsit de rezistență (la efort fizic sau) la îmbolnăviri. 3 Plăpând. 4 (Spc; îs) ~ mintal Înapoiat mintal, care nu poate depăși nivelul de cunoștințe al primelor patru clase elementare.

DEBIL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

DEBIL, -Ă, debili, -e, adj. (Mai ales despre copii) Cu organismul plăpînd, firav, slăbuț, fără putere. Copil debil. ♦ Fig. Slab, ușor, vag. Cît a lipsit judecătorul... am prins un debil pretext de drum la el acasă. GALACTION, O. I 99. Cînd Evantia își ridică ochii, recunoscu pe fața lui o expresie senină și un surîs debil fluturînd pe buzele lui subțiate. BART, E. 351.