Acasă › C › cuvântător

Sinonime pentru «cuvântător»

Sinonime pentru cuvântător

Sursa: dicționarul propriu

Alte sinonime din surse publice

Sursa: dexonline.ro / ro.wiktionary.org

«cuvântător» apare și ca sinonim la

Definiții din surse publice

CUVÂNTĂTOR, -OARE, cuvântători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. și f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.

Sursa: DEX '09 (dexonline.ro)

cuvântător, ~oare [At: CORESI, EV. 483 / Pl: ~i, ~ / E: cuvânta + (ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are capacitatea de a vorbi. 3 a (Înv) Cultivat. 4 a (Înv) Înțelept. 5 smf (Înv) Vorbitor. 6 smf Orator. 7 sm Predicator.

Sursa: MDA2 (dexonline.ro)

CUVÂNTĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care are darul vorbirii; vorbitor. Ființă ~oare. /a cuvânta + suf. ~tor

Sursa: NODEX (dexonline.ro)

CUVÂNTĂTOR1 ~i m. rar Persoană care vorbește frumos și liber în fața unui public; orator; vorbitor. /a cuvânta + suf. ~tor

Sursa: NODEX (dexonline.ro)

Definiții: dexonline.ro. Sinonime suplimentare: ro.wiktionary.org (CC BY-SA).