Sinonime pentru «curcan»

CURCAN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. – Curcă + suf. -an.

curcan sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 306/6 / V: cor~ / Pl: ~i / E: curcă + -an] 1 Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo). 2 (Prc) Masculul curcii (1). 3 (Îe) A se umfla în pene ca un ~ A-și da aere Si: a se îngâmfa. 4 (Dep) Polițist. 5 (Fig) Dorobanț. 6 (Fig) Om (foarte) bătrân. 7 (Irn) Om greu de cap.

CURCAN sm. 1 🐦 Pasăre de curte, originară din America de Nord, cu o gușă roșie ca focul, care se umflă cînd animalul e întărîtat (Meleagris gallopavo) (🖼 1702): se umflă ca un ~ ¶ 2 🌿 MOȚUL-~ULUI 👉 MOȚ; – NASUL-CURCANULUI = BUSUIOC-ROȘU1 ¶ 3 🩺 Supranume dat dorobanților români în campania din 1877-78, din cauza penei de curcan ce purtau la căciulă: Ne dase nume de ~i Un hîtru bun de glume (ALECS.)

CURCAN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare din familia galinaceelor, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai; masculul curcii. După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242. Căpitanul de haiduci puse de tăie un curcan. ISPIRESCU, L. 142. La curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. EMINESCU, N. 42. [Vulpe