Sinonime pentru «cunoscut»

CUNOSCUT, -Ă, cunoscuți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe. ♦ (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut. 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva. ♦ (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate. – V. cunoaște.

cunoscut1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 96 / Pl: ~uri / E: cunoaște] 1-2 Cunoaștere (1-2). 3 (Înv) Apreciere. 4 Cunoaștere (5). 5 (Înv) Aflare. 6 Remarcare. 7 (Înv) Deducere. 8 Cunoaștere (9). 9 (Înv) Simțire. 10-16 Cunoaștere (11-17). 17 Identificare. 18-21 Cunoaștere (19-22). 22 (Înv) Revedere. 23-25 Cunoaștere (24- 26). 26 (Înv) Descoperire. 27-29 Cunoaștere (28-30) 30 Asigurare. 31 Atestare. 32 Cons

cunoscut2, ~ă [At: PSALT. 321/2 / Pl: ~uți, ~e / E: cunoaște] 1 a (D. un lucru sau un fapt) Care este știut de toată lumea. 2 a (D. ființe și lucruri) Remarcat. 3 a Stabilit în chip obiectiv. 4 a Apreciat. 5 a La care se pricepe cineva. 6 a Aflat2. 7 a Dedus2. 8 a Înțeles2. 9 a Simțit2. 10 a Obișnuit2. 11 a Luat la cunoștință. 12 a (D. opere, scriitori, artiști) Cu care cineva este familiarizat. 1

CUNOSCUT I. adj. 1 p. CUNOAȘTE ¶ ¶ C. NECUNOSCUT ¶ 2 A face ~ cuiva, a-i da de știre, a-i comunica. II. CUNOSCUT sm., CUNOSCUTĂ (pl. -te) sf. 1 Persoană pe care o cunoaștem: dau la mese și la ospețe cunoscuților și prietenilor lor (ISP.) ¶ 2 ➕ CUNOSCUTĂ sf. Cantitate a cărei valoare e dată ¶ ¶ C. NECUNOSCUTĂ. III. CUNOSCUT sbst. Ceea ce se cunoaște: a merge de la ~ la necunoscut.