Sinonime pentru «conăci»

CONĂCI, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

conăci vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~ăcesc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCI (-ăcesc) I. vb. tr. 1 A găzdui, a da conac: pe unde mîncau ei noaptea, toți îi conăceau și-i găzduiau cu bucurie (ISP.). II. vb. intr. 1 A poposi, a se opri, spre a se odihni: unde conăcesc ei, acolo scot crăcanele... și ațîță focul (JIP.) ¶ 2 A mînea peste noapte, a trage în gazdă: ...am rămas să dorm aci, Nevrînd să fac ca Țiganul în tindă a ~ (PANN).

CONĂCI, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A gă