Sinonime pentru «clocot»

CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) colcot s. n.] – Din sl. klokotŭ.

clocot sn [At: DDRF / V: ~cut, (Mun) colcot / Pl: ~e / E: vsl клокоть] 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 (Pex) Fierbere. 3-4 (Îe) A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 (Pan) Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 (Fig) Frământare (sufletească, socială etc.).

CLOCOT, COLCOT (pl. -ote) sn. 1 Undă, valuri ce se formează deasupra unui lichid cînd fierbe: apa fierbe în clocote ¶ 2 pr. ext. Despre valurile furioase ale unei ape, despre sînge, etc.: e un sbucium și-un clocot de valuri dintr’un mal în altul (VLAH.); sîngele de-i năvălea în colcote la cap, se trîntia cu fața la pămînt (DLVR.) ¶ 3 Ⓕ Sbucium(are), frămîntare, mișcare furtunoasă: un clocot de ges

CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ Expr. A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase