Sinonime pentru «clevetire»

CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.

clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).

CLEVETIRE sf. Faptul de a cleveti, calomnie, bîrfeală, clevetă: invidioșii, cu toate clevetirile lor, n’au putut nimic în contră-i (CAR.).

CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu felu