Sinonime pentru «ciritel»

CIRITEL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

ciritel sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretei, ceret~, ceritei, ~cer~, ~ei, ~retei, ciritis / Pl: ~ (m), ~eie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust.

CIRITEL sm.,mai adesea CIRITEI pl. Mold. Bucov. 🌳 Tufiș de copăcei: ne încurcăm printre ciritei de brad (CRG.); Sub cel ciritel uscat, Nici n’a nins, nici n’a plouat (VOR.) [rut. čeret „tufiș de papură”].

CIRITEL, ciritei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Tufiș de copăcei. Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de ciritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia); cununiță. Și mi se juca Sub un ciritel Un mic