Sinonime pentru «chiui»

CHIUI, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.

chiui [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chiui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.

CHIUI (-uesc, -uiu) vb. intr. 1 A da chiote sau strigăte de bucurie sau de durere: mergeau... care cîntînd din gură, care din frunză, alții chiuind și veselindu-se (ISP.) ¶ 2 A striga din răsputeri spre a fi auzit de departe: cînd chiuiu odată, se cutremură pămîntul (CRG.) ¶ 3 Trans. = HORI [chiu].

CHIUI, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A striga cu voce tare, scoțînd un strigăt puternic, ascuțit și prelung, pentru a-și manifesta bucuria, veselia, plăcerea sau alt sentiment puternic, ori pentru a chema pe cineva, a-l îndemna la o acțiune, a-l alunga etc. Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III