Sinonime pentru «chintesență»

CHINTESENȚĂ s. f. 1. Esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru, a unei doctrine etc. 2. (În filosofia antică) Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești. [Var.: (înv.) cvintesență s. f.] – Din fr. quintessence.

chintesență sf [At: EMINESCU, P. 246 / V: cvin~, (Trs; latinizare) cin~, qui~ / Pl: ~țe / E: fr quintessence, lat scolastică quinta essentia] 1 (În filosofia scolastică) Substanță eterată, considerată al cincilea și cel mai subtil element, extrasă din corpul care o conținea și despărțită de celelalte patru elemente, mai puțin fine. 2 Element esențial din ceva. 3 Elementul cel mai ales, cel mai sub

CHINTESENȚĂ s. f. 1. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. 2. (În filozofia antică) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. [Var.: (înv.) cvintesență s. f.] – Din fr. quintessence.

CHINTESENȚĂ s. f. Ceea ce este esențial, de bază, mai reprezentativ, mai de seamă într-un lucru, într-o concepție filozofică etc. – Variantă: (învechit) cvintesență (scris și quintesență) (EMINESCU, O. I 150) s. f.