Sinonime pentru «cărțulie»

CĂRȚULIE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Carte + suf. -ulie.

cărțulie sf [At: (a. 1597) CUV. D. BĂTR. I, 77 / Pl: ~ii / E: carte + -ulie] 1-2 (Rar; șhp) Cărticea (1-2). 3 (Dep) Cărticea (3). 4 (Îvp) Scrisorică. 5 (Iuz) Livret care se dădea de poliție lucrătorilor, cuprinzând numele, adresa lor etc. 6 (Iuz) Condicuță (cu numele, locul, plata patentei) pentru negustorii ambulanți din trecut. 7 (Iuz; îs) ~ de încărcare Adeverință despre mărfurile încărcate pe

CĂRȚULIE, †CĂRTĂLUIE sf. 1 ‡ Carte mică, cărticică: adusu-mi-au și o cărțălue mică în limba noastră românească tipărită VARL.; cărțulii șterse și vechi.., cu cîte o filă cîrpită GRIG. ¶ 2 Mold. Bucov. Scrisorică, răvaș: Scriseră o cărțăluie... Cum mi-era dragă și mie GR.-N. ¶ 3 Cărticică liberată de o autoritate, de poliție, etc. cu numele și semnalmentele unui lucrător sau unui servitor, condicuț

CĂRȚULIE, cărțulii, s. f. Diminutiv al lui carte; cărticică, broșură. Risipite pe o masă, cărțulii subțiri, cele mai multe cu învelitoare roșie. PAS, Z. I 316. Se mai aflau în raft și alte cărțulii și gazete. SADOVEANU, P. M. 37.