Sinonime pentru «călăfătui»

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.

călăfătui vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: ~lfă~ / Pzi: ~iesc / E: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.

CĂLĂFĂTUI (-uesc) vb. tr. ⛵ A astupa cu cîlți crăpăturile dintre scîndurile unei corăbii și a le unge cu păcură, spre a nu lăsa apa să pătrundă printre ele: corăbierul care... găuricea... cu vreme nu călăfătuește CANT. [ngr. χαλαφατίξω].

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, v b. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntri, ale unei corăbii etc. cu calafat. Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l.călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276.