Sinonime pentru «burdusi»

BURDUȘI, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

burduși [At: CARAGIALE, T. I, 44 / V: bor~, ~uji, ~doși[1] / Pzi: ~șesc / E: burduș + -i] (Reg) 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla ca un burduf (1). 4 vr (D. fructele răscoapte) A se strica.

burduși vb. IV. 1 tr. A umple ceva pînă la refuz, ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. Să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.). ♦ Fig. (fam.; și cu determ. „în bătăi”, „cu bătaia”) A da în cineva ca într-un burduf, a bate zdravăn pe cineva. Îi luă în goană și-i burduși în bătăi (ISP.). 2 refl. (despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se umfla ca un burduf; a se sco

BURDUȘI (-ușesc), BURDUJI (-ujesc) I. vb. tr. 1 A îndesa, a ticsi, a umplea tare (ca într’un burduf): unchiu-său burdușea prepelițele (D. -ZAMF.); să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.) ¶ 2 Fig. A bate sdravăn, a snopi în bătaie, a umfla în bătaie, o stropși: Mă cam burdușiși în spate (PANN). II. vb. refl. 1 A se umfla (de umezeală sau de stricăciune), a se scoroji, a se coșcovi ¶ 2 pr. ext. A se um