Sinonime pentru «brut»

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat

brut1 sn [At: POLIZU / V: ~ă sf / E: svc brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară.

brut2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 160 / Pl: ~uri, ~e / E: fr brut] 1 Care se găsește în stare naturală Si: neprelucrat. 2 Care nu a fost încă transformat în produs finit Si: neprelucrat. 3 (D. greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul. 4 (D. venituri) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile și impozitele aferente.

brut1 s.n. (reg.) Pîine neagră. • pl. -e. /<germ. Brot.