Sinonime pentru «balansare»

BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

balansare sf [At: DA / V: -țare / Pl: ~sări / E: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mișcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâțânare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a pârtilor unei balanțe,

BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.

BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans. Balansarea ritmică a pendulului. ▭ Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84. În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.