Sinonime pentru «asediu»

ASEDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

asediu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: ~diu / V: (înv) ~ie[1] sf / Pl: ~ii / E: it assedio] 1 Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri Si: (pop) împresurare. 2 (Îs) Stare de ~ Regim de suspendare a libertăților democratice și acordare a unor drepturi speciale poliției, armatei etc., instituit în împrejurări excepționale.

ASEDIU, asedii, s. n. (Numele locului asediat este în genitiv sau, în construcții învechite, se introduce prin prep. «de la») Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, cu scopul de a-l cuceri; împresurare. V. blocare. [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanț

ASEDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio.