Sinonime pentru «aprig»

APRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec.

aprig, ~ă a, av [At: DOSOFTEI, V. S. 189/1 / V: ~reg, (înv) ~ic / Pl: ~igi, ~ige / E: nct] 1-2 a (D. oameni; construit cu prepoziția la) Lacom, hrăpăreț. 3 a Neîndurător. 4 a Irascibil. 5 a Impetuos. 6 a Grozav. 7 a (D. animale) Sălbatic. 8 a (Fig) Aspru. 9 a Puternic. 10 a (Fig; d. conformații ale naturii) Primejdios. 11 av Cu toată puterea, cu impetuozitate, cu strășnicie.

APRIG, ‡APREG I. adj. 1 Înfocat, înflăcărat, nestăpînit: firea lui ~ă și svăpăiată (VLAH.) ¶ 2 Pornit, pătimaș, înverșunat, neîndurat, neîmblînzit: la mînie era ~, numai nu ținea prea mult (NEC.) ¶ 3 Furios, grozav: cale să deschidem prin ~ul dușman (ALECS.) ¶ 4 Crîncen: ~ războiu să dați necredincioșilor ce se închină la lună (ISP.) ¶ 5 Ce înspăimîntă, crunt: căutătură ~ă ¶ 6 Rău: e un om ~ ¶ 7 L

APRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Iute, înfocat, înflăcărat, impetuos, nestăpînit; (despre animale) iute, sireap. De-aș avea, pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu... ALECSANDRI, P. A. 36. ◊ Fig. De multă vreme se strînsese în inimile lor dorul aprig de țară. SADOVEANU, O. I 322. Apriga furtună Pe marea tulburată... Se-nalță, se lățește și vîjîie și tună, Zdrobindu-se de mal. ALECSAND