Sinonime pentru «amenințare»

AMENINȚARE, amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. ◊ (Jur.) Infracțiune care constă în alarmarea unei persoane, prin manifestarea intenției de a săvârși, față de ea sau față de o rudă apropiată, o infracțiune sau o faptă păgubitoare. – V. amenința.

amenințare sf [At: CORESI, ap. CP 364 / Pl: ~țări / V: ~elințare, ~elițare, ~ițare, ~erințare, melițare / E: amenința] 1 (Înv) Gest poruncitor cu mâna al cuiva (mai ales al divinității) adresat cuiva Si: amenințat1 (1). 2-3 (Înv; pex) Voință (divină) Si: amenințat1 (2-3). 4 (Înv; pex) Vrere a cuiva Si: amenințat1 5 (Pex) Primejdie.

AMENINȚARE, AMERINȚARE sf. 1 Faptul de a amenința: ~a este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decît chiar lovitura (CAR.) ¶ 2 Vorbă, faptă, gest, etc. prin care se amenință cineva.

AMENINȚARE, amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. – V. amenința.