Sinonime pentru «adus»

ADUS, -Ă, aduși, -se, adj. Aplecat, încovoiat. – V. aduce.

adus1 sn [At: PSAL. SCH. 125/10 / Pl: ~e și ~uri / E: aduce] 1 Aducere (1). 2 (Înv) Danie. 3 (Înv) Jertfa. 4 (Înv; nob; îls) Aminte ~ Amintire.

adus2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 296 / Pl: ~uși, ~e / E: aduce] 1 Dus dintr-un loc în altul. 2 (D. discuții) Îndreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; îe) A fi ~(ă) din meșteșug Meșteșugit. 4 (D. ființe) încovoiat. 5 Îndoit. 6 (Fam; îla) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibăcie. 7 (Îal) Făcut cu diplomație. 8 (Îvr; îla) ~ la mijloc Citat în sprijinul unei afirmații. 9 (D. persoane)

ADUS I. adj. 1 p. ADUCE ¶ 2 Îndoit, plecat, încovoiat: un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam ~ de spate, făcea corecturi (VLAH.) ¶¶ contr. NEADUS. II. sbst. 1 Faptul de a aduce ¶ 2 (pl. -suri) ADUSĂTURĂ: bine să mă limpezești, de ură, de pîră, de ~uri, de supusuri, de fapturi, de daturi (MAR.).