Sinonime pentru «a șfichiui»
Sinonime pentru a șfichiui
- atinge
- aminti
- arăta
- cita
- emoționa
- impresiona
- indica
- insulta
- înduioșa
- jigni
- menționa
- mișca
- ofensa
- pomeni
- privi
- raporta
- referi
- semnala
- tulbura
- ultragia
- a tinge
- a (se) pipăi
- însuși
- lovi
- bate
- * (fig.) a împunge
- a înțepa
- a pișca
- ajunge
- * (fig.) a se lipi
- zgândări
- vătăma
- veni
- umbla
- îmblăti
- împunge
- întâlni
- netezi
- adia
- aghesmui
- izbi
- leza
- ocupa
- interesa
- blagoslovi
- chelfăni
- ciomăgi
- cafti
- lipi
- mardi
- târnui
- toroipăni
- tușa
- pica
- picni
- pipăi
- rade
- bărbieri
- biciui
- ridiculiza
- satiriza
- a sfârcâi
- a zbiciui
- a zbiciula
- a smicura
- flagela
- smicura
- zbiciula
- zbiciui
- sfârcâi
- șfichiui
- cravașa
- chinui
- critica
- înțepa
- ironiza
- persifla
- zeflemisi
- a (se) împunge
- a (se) înghimpa
- a (se) punge
- *
- a ciupi
- a mânca
- a mușca
- pișca
- * (fig.) a săgeta
- glodi
- îmboldi
- înghimpa
- înspina
- străpunge
- bold
- mușca
- săgeta
- stricni
- țicura
- a persifla
- a zeflemisi
- a împunge
- a urzica
- picior
- zeflemea
- urzica
- șfichi
- ibrișin
- batjocori
- balon
- autopersifla
- cosorî
- flit
- lua
- mișto
- pârlitură
- plesni
Sensuri
atinge – vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. – (Arg.) A trage cuiva o bătaie. – Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza.
biciui – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. – Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și biciui. - Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] - Bici + suf. -ui.
înțepa – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. – Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. – Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz.
ironiza – vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. – Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. - Din fr. ironiser.