Sinonime pentru «a-cotigi»

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

cotigi vit [At: ALECSANDRI, T. 51 / Pzi: ~igesc / E: coti2 + fugi] (Reg) 1-8 A coti2 (10, 12-18). 9 (Îvp; îe) A nu mai avea încotro ~ A fi într-o situație fără ieșire.

COTIGI (-igesc) vb. intr. Mold. 1 A face cotituri (vorb. de un drum): drumul cotigea pe lîngă o prăpastie adîncă (ALECS.) ¶ 2 A cîrmi, a coti într’o parte sau într’alta (vorb. de o persoană): cotigesc în stînga și intru în ograda unui megieș al nostru (CRG.) ¶ 3 Ⓕ A afla scăpare pe altă cale: astă dată n’ai încotro cotigi, îi zise (NEGR.) [coti].

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. A schimba direcția; a coti. Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stîngă și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. A nu mai avea